experience and the last couple of months

Well, it’s late Sunday night and I’m resting with my back against the heater in a room somewhere on the outskirts of Bucharest. There’s a dozen stray dogs around my building and a cat resting it’s head against me. And… i got tomorrow off. Well, we all earned tomorrow off…

It’s been a tiresome last couple of months and after going through with the Romanian version of the Avon Walk and Petrom Running Competition in September, soon enough along came the fresh, long and just very successfully finished Cupa 1. Pastel as a whole left a lot of people happy and are currently very practically sending out good thoughts that I’ll tell you more about at the appropriate time. 

Still, personally, there’s a strain to things as of late. The one of trying to do too much at the same time. And any other student with a major coming up and a full time job can back me up on this. However, things will go on. In the meantime I decided to major in philosophy of culture with a paper that is to be called On a hermeneutics of the work of art which I’m working on coordinated by my high school mentor and one of the greatest people that I have come to know. 

All in all, some things, decisions… turn into a way of life. Sometimes without realizing you ever took them. 

Filed under: Personals, Street Hassle , avon, crosul petrom, cupa 1, filosofia culturii, hermeneutica, licenta

pe baza de

Accesul in Bucuresti ar trebui sa se faca doar pe baza de admitere ma gandeam. Cu interviu, test de IQ si de cultura muzicala, verificare de aptitudini retorice si de condus.

Mi-am dat seama ca oricat le-as spune prietenilor mei ca sunt tru, ma deranjeaza mai tare 2 prosti care claxoneaza in intersectie decat 100 de emo care asteapta la TNB sau care se pastileaza sambata seara.

Si pe de alta parte, eu si altii ca mine, chiar am ajuns aici pe baza de admitere. Da, admiterea studenteasca, care ne-a chinuit cu 2 ani de pregatiri cu profi universitari si de liceu si care pana la urma nu a facut atat rau.

E greu, cand vii dintr-un loc intim, sa nu detesti mediul asta, in care se urca mai multi oameni intr-un tramvai odata decat vedeai tu intr-o zi in total pe strada. Dar ne-am dorit sa scapam de acolo, atat ca ne imaginam ca o sa venim aici, stiind ca e nasol, si cumva o sa civilizam noi totul. Strazile se vor asfalta, controlorii vor sta acasa, personalele se vor curata, toate pentru ca noi, NOI veneam aici.

Nu s-a intamplat mare lucru decat ca s-au scumpit si indesit intrarile la cluburi. Si am cedat si ne-am resemnat, pentru ca nu era mare avant de capul tuturor oricum si acceptam acum sa traim in noxele astea, de pe azi pe maine.

Ce e cel mai rau la locul asta, si nu ma refer la Bucuresti, ci la majoritatea spatiului romanesc, este ca nu-ti ingaduie sa-ti transformi o pasiune in ocupatie si sa poti si trai din asta. Ca atare, probabil o sa mai fim plini de incompetenti mult timp de acum in colo, de jumatati de oameni blocati in sistem, angrenati de pe cine stie pe unde, ca crengile mai subtiri rupte din copaci de pe marginea raului la viitura, care ajung sa blocheze tot raul.

Si cu toate astea, nu pot spune ca sistemul e de vina, oricum ar fi el. De vina e resemnarea noastra, cu o gura mare si o inima mica, faptul ca ne asteptam la bine doar de la altii, asa cum pentru criticii literari trebuie sa scrie altii carti mai intai.

E… niste oameni tineri si frumosi, cum nu sunt putini in tara asta, ar trebui sa poata si sa vrea mai bine. Si cel putin sa recicleze.

Filed under: Street Hassle , bucuresti, identitate, Street Hassle