Lucrez la o firma mica si cu multe fete unde am venit de la o firma mica si cu multi baieti.
De fapt am sarit din firma mica-n firma mica, sunt cam la a4a. Am ramas tot timpul prin advertising. La inceput imi doream, apoi mi-a disparut interesul direct dar s-a lipit cumva domeniul de mine. Sunt un bun copil al capitalismului invatat fortat, probabil. Sunt interesata de modalitati de promovare neconventionala a unor produse pe care nu am de gand sa le folosesc si de posibilitatea de a face oamenii sa-si intoarca pe trotuar capul spre ceva ce… am gandit cu mana mea.
Sunt un pasionat brand advocate pentru Apple, pro-micro-media si hotarata sa inteleg trendurile mai degraba decat sa le adopt. Sunt de fapt mult prea plictisita de ceea ce pare a fi de multe ori inovatie pretinsa, pana imi dau seama ca s-au facut totusi pasi mari in comunicare.
De ce cred asta? Pentru ca vad uneori ca adv-ul incepe sa genereze aceleasi rezultate ca si omul asta. Si iata cateva exemple:
Nu tin minte in momentul asta daca am citit vreodata sincerity in vreun text corporate despre the brand values. Cred si sper ca, dupa mult mult timp, vazuta de la distanta, evolutia domeniului va indica directia asta. Cred ca se va investi in rebrandingul advertisingului ca domeniu dintr-o industrie a sclipiciului si tandrelor mistificari la limita mintitului cras, in ce se voia a fi la inceput: cea mai estetica si clara metoda de simpla informare. Bine, asta era pe vremea cand produsele erau produse si lumea le cumpara pentru utilitatea lor. Si-asa minimalismul e pe val si probabil cateva concerne uriase vor inghiti productia “produselor” ca atare. Nu vom mai cumpara mare lucru fizic. De aceea nu va mai trebui sa advertizam lucruri practice pe post de iluzii. Vom advertiza iluzii pur si simplu. Realitati virtuale, plecate din ever-popular-ul gaming si din the movie industry.
Cat timp poti sustine ca un detergent e magic? Si cat timp se va merita sa investesti intr-un brand care iti trebuie si alte resurse in afara de resurse umane?
Productia fizica de masa trebuie sa moara. Pentru ca da, razboaie sau nu, petrol sau nu, trecerea se va petrece la un moment dat si sunt 2 variante: fie sa nu mai aiba nimeni nimic (incalzire globala, topiri, etc.), fie sa avem cu totul toti si sa cumparam… si mai mult. Drogurile au potential sa devina la fel de outdated pentru ca distributia de realitate 3d va fi legala.
Serios, cat mai e pana la traficul cu plug-in-uri?
Incetam sa fim oameni. De fapt incetam sa fim creaturi vii si asta poate sa fie bine sau rau.
Smith din The Matrix avea dreptate. Rasa umana are fix comportament de virus. Asta se poate schimba pentru ca nu TREBUIE sa consumam resurse ca sa existam. Si poate va veni un moment cand nu o vom mai face. Si atunci being eco-friendly ca fi outdated (sa reluam, ca si industria si drogurile). Partea buna e ca aproape ne vom separa de corpurile noastre – ceea ce fiecare religie de pe pamantul asta incearca sa faca din noi. Partea proasta e ca… cel mai probabil n-am sti ca facem asta, nu am sti de ce si ne-ar fi groaznic de dor de ele. Metafizic, bineinteles.
Mda… si viitorul va suna… cum?
Filed under: Laid about opinions, Life teaches us..., Words mainly , advertising, consumption, future, innovation, Resources
