Highway 61 Re-Revisited

cronica unei vieti anuntate

E o problema cu faptul ca suntem invatati sa VISAM sa ne resemnam cu putin.

Lucrurile pe care ni le dorim sunt la fel de subtiri ca videoclipurile lui Natalie Imbruglia. Tinerele vor… un barbat intr-o casa. Sa se duca la serviciu, sa faca… ceva… sa vina acasa, sa gateasca bine, sa zambeasca frumos unui barbat multumit ca le are, sa se intoarca cu spatele la el si sa adoarma.

Si… nu ca ar fi prea putin in general, dar la 2.0 ai mei, tot mi se pare… foarte sec. Da, poate ca n-o sa scriu o mare opera ci mai multe mai mici si mai proaste. Poate ca nu o sa am o mare iubire si nu o sa detin mare lucru. Una peste alta… nu vreau sa ma plictisesc. Dar nu in sensul ala de tinar agitat.

Vreau o viata care sa-mi aduca satisfactii mereu noi pentru ca explorez in ea noi colturi ale lumii si-ale mele. Pentru ca gasesc dimensiuni noi si invat sa le simt. Nu ma intereseza sa ma uit la 0 casa de 100 de ori si sa descopar 100 de detalii de design pe care inainte nu le vedeam. Dar vreau sa merg pe strada si sa simt in aer 100 de prezente reale pe care inainte nu le simteam. Vreau sa invat sa iau urma oamenilor, sa le recunosc ‘umbra’, sa pot sa-i innod si sa-i deznod pe cei slabi si sa-i iubesc dumnezeieste pe cei indumnezeiti. Vreau sa fiu o epidemie de… culori bune. Care sa se prinda de toti cei cu imunitatea receptiva.

Filed under: To Dos, , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

del.icio.us bookmarks

%d bloggers like this: